luni, 27 februarie 2012

Decizie fără precedent în activitatea APMR: SeCTI devine al doilea cel mai important corp după Secretariatul General al APMR

luni, 27 februarie 2012
Conform deciziei adoptată în această seară de Secretarul General al APMR, Secretariatul de Comunicaţii Tehnologie şi Informatică (SeCTI), care până de curând era doar un departament cu rang de secretariat, a fost ridicat la rang de Secretariat, ceea ce presupune independenţă faţă de Cancelaria de Afaceri Externe şi faţă de Secretariatul General.


Prin decizia adoptată astăzi APMR şi-a anunţat oficial extinderea domeniului de activitate în sfera noilor tehnologii şi a noilor medii de comunicaţie, iar SeCTI va prelua întreaga activitate şi va oferi un feedback constant Secretariatului V în acest sens.

Noua sarcină a SeCTI presupune monitorizarea şi avertizarea cu privire la evoluţia noilor tehnologii şi a noilor medii de comunicaţie ce pot fi folosite de APMR sau care pot fi puse în folosul Ordinului Masonic pentru propăşirea idealurilor sale. De asemenea, SeCTI va îngloba şi activitatea Centrului Informativ Masonic care, începând din această seară, a încetat să mai funcţioneze.


Începe perioada schimbărilor majore

Perioada ce va fi traversată între echinocţiul de primăvară (7:14, 20 martie 2012) şi cel de toamnă se anunţă a fi una cu evenimente ce vor marca istoria contemporană, afectând în mod direct şi indirect societatea per ansamblu. Mişcările de pe plan mondial sunt menite a reglementa noul concept de societate şi noul mod în care trebuie să fie condusă societatea.


sâmbătă, 25 februarie 2012

Supremul Consiliu din Rep. Dominicana a decorat pe generalul de brigada Rafael Leonidas Pérez

sâmbătă, 25 februarie 2012
Generalul de Brigada Rafael Leonidas Pérez y Pérez a fost decorat de Supremul Consiliu pentru Republica Dominicana (cu ocazia cele de-a 151-a aniversari) pentru meritele sale deosebite si pentru aportul adus tarii si Ordinului in Rep. Dominicana.


duminică, 19 februarie 2012

Eduardo A. Retiz Licona | O scurtă biografie masonică

duminică, 19 februarie 2012
Eduardo A. Retiz Licona se năştea în Ciudade de Mexico în 1955, urmând a fi licenţiat al UNAM, devenind astfel profesor. Este căsătorit şi are două fiice. Eduardo Retiz este autorul unei cărţi intitulate "Leadership-ul masonic" şi a fost iniţiat în anul 1987 în Loja Simon Bolivar Nr. 12 aflată în jurisdicţia Marii Loji Valle de Mexico, fiindu-i de trei ori Venerabil Maestru (1990, 1992, 2000). În 1991 devine Preşedinte de Adeziune al Comitetului Organzator al celei de-a XV-a Adunări Generale a Confederaţiei Masonice Inter-americane. În perioada 1993-1996 ocupă un loc în Marea Comisie de Festivităţi a Marii Loji, iar între 1999-2002 ocupă funcţia de Preşedinte al Marii Comisii Electorale. Ascensiunea sa masonică continuă cu ocuparea demnităţii de Prim Mare Supraveghetor al MArii Loji (2005, 2008) şi de Mare Maestru în intervalul 2008-2011.


Din 1988 devine membru al Supremului Consiliu pentru Mexic, fiind încoronat Mare Inspector General în anul 1998. Din 2008 se alătură Shriner şi fondează Valle de Mexico Shriners Club. Participă la prima Conferinţă Mondială a Marilor Loji Regulare, eveniment organizat de Marea Lojă Valle de Mexico în 1995. Vorbeşte asupra regularităţii masonice la Washington în cadrul celei de-a IX-a Conferinţe Mondiale şi la Cartagena de Indias susţine un discurs cu privire la "Unitatea şi Puterea Masoneriei mondiale prin intermediul Culturii Masonice". Participă la nenumărate evenimente masonice de prim rang în Emisfera de Vest, incluzând aici Conferinţa Mondială, Confederaţia Inter-americană şi COMACA.

Fratele Eduardo Retiz este fondatorul Mişcării Sociale Progresiste a Republicii (o organizaţie paramasonică), în 1996. A primit nenumărate distincţii masonice precum din Parana, Espitiro Santo, Santa Catarina (Brazilia), Peru, Argentina, Panama, Tamaulipas (Mexic), Italia, Haiti, Bolivia, Costa Rica.

Agenţia de Presă Masonică din România (APMR) va publica un amplu interviu cu Fratele Eduardo A. Retiz Licona asupra viziunii sale asupra Masoneriei la momentul actual ş iasupra viitorului său.


vineri, 17 februarie 2012

APMR vă invită la o discuţie deschisă despre "Angajamentul Masoneriei faţă de societate"

vineri, 17 februarie 2012
În cadrul Programului Masonic Naţional de Implicare Socială realizat de Secretarul general al APMR şi aflat sub coordonarea SeCTI, APMR are plăcerea de a vă invita la o discuţie deschisă asupra angajamentului pe care Masoneria şi-l atribuie în faţa societăţii în general.


Eenimentul va avea loc vineri 17 februarie şi duminică 19 februarie 2012 în cadrul Platformei de dialog a APMR, începând cu ora 21:00.


luni, 13 februarie 2012

160 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale

luni, 13 februarie 2012
Astăzi se împlinesc 160 de ani de la naşterea marelui dramaturg român Ion Luca Caragiale. În anul cel onorează, 160 de la naştere şi 100 de ani de la trecerea în nefiinţă, autorităţile uită să-i ofere Cezarului ce este al Cezarului...


În ciuda criticilor sale aduse la adresa Masoneriei, noi, Francmasonii, suntem obligaţi să ne amintim de opera sa ce a marcat istoria literaturii naţionale, indiferent de oricare alt motiv care ne-ar putea îndemna să nu o facem.

Ion Luca Caragiale să năştea în comuna Haimanale din județul Prahova în anul 1852, urmând a deveni dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. Caragiale este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români, motiv pentru care aA fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

A lucrat cu marii scriitori ai epocii, Eminescu şi Slavici, în Timpul. Maiorescu a jucat şi el un rol important în viaţa lui Caragiale, graţie lui reuşind ca la 13 noiembrie, în prezența reginei, premiera piesei O scrisoare pierdută să se bucure de un succes extraordinar.

La doar 36 de ani, Caragiale devenea directorul Teatrului Naţional, deschizând stagiunea, la 1 octombrie 1888.


duminică, 12 februarie 2012

După retragerea Fondatorului, Secretarul General capătă puteri depline

duminică, 12 februarie 2012
După ce în primă fază a cedat din atributele sale Secretarului General pe 30 august 2010 şi ulterior şi-a anunţat retragerea din conducerea APMR/GPMR, Fondatorul Agenţiei de Presă Masonică din România a anunţat în această dimineaţă retragerea definitivă din orice activitate, inclusiv din cea de consilier al Consiliului Masonic al APMR, oferindu-i astfel Secretarului General al APMR absolut toate prerogativele executive şi legislative prin care să conducă activitatea Agenţiei.

Vestea neaşteptată de nimeni pare să nu fi surprins pe Secretarul General care nu a comentat informaţia, asigurând doar că este veridică şi că începând de astăzi va fi nevoit să preia şi restul de prerogative care-i aparţineau Fondatorului, deţinând astfel şi unicul drept de veto.


joi, 9 februarie 2012

Brazilia găzduieşte anul acesta cele mai mari evenimente masonice din America Latină

joi, 9 februarie 2012
Adunarea Generală a Confederaţiei Masoneriei Simbolice din Brazilia de anul acesta va fi găzduită de Marea Lojă din Acre. Actualul Secretar General al CMSB, ales în funcţie anul trecut, a fost Mare Maestru al Marii Loji gazdă.


În mod tradiţional, evenimentul va avea loc în luna iulie (7-11), iar APMR şi-a rezervat acea dată pentru promovarea internaţională a evenimentului. De asemenea, Brazilia va găzdui anul acesta şi Adunarea Generală a Confederaţiei Masonice Inter-americane, eveniment care va fi organizat de Marele Orient al Braziliei în capitala federală, Brasilia. De asemenea, APMR va lua în calcul şi promovarea lucrărilor CMI de anul acesta, care vor avea loc în luna aprilie.


marți, 7 februarie 2012

Comunicatul emis de Secretariatul General cu privire la neutralitatea masonică a APMR

marți, 7 februarie 2012
Preluarea acestei demnităţi nu a însemnat un simplu accept, ci o negociere prealabilă cu privire la programul cu care am dorit să guvernez afacerile interne şi externe ale APMR. Prin urmare, după ce mi-a fost acceptat programul, în 2010, am acceptat să preiau în mod direct conducerea Agenţiei. Este adevărat că una din cererile mele a fost aceea de a nu apărea în public prea des, ci doar atunci când prezenţa mea reprezintă un lucru important în politica internă şi externă a APMR.

Ca urmare a acestei cereri, de-a lungul ultimilor doi ani, în mod special, au existat foarte multe speculaţii cu privire la identitatea Secretarului General şi cu privire la apartenenţa sa la o Mare Lojă sau alta din România.

Doresc să o spun direct şi cât se poate de clar: nu fac parte din nicio Mare Lojă din România şi nici nu am de gând să devin membru şi în într-o Mare Lojă din ţară atât timp cât conflictele majore interne şi dintre Marile Loji nu se vor soluţiona cel puţin relativ.

Sunt destui Fraţi care mă cunosc personal, în mod direct şi indirect, şi care fac parte atât din MLNR şi MLNUR, cât şi din MLNaR etc., unii din ei fiind membri şi în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat şi în Ritul Memphis-Misraim. Prin urmare a mi se atribui diferite identităţi (care uneori mă onorează şi alteori mă jignesc) ale unor Fraţi din diferitele MMLL din României fie este pusă fantezie, fie este lipsa de informare, fie este pur şi simplu rea voinţă.

Am spus-o în nenumărate întâlniri private şi cvasi oficiale mai multor demnitari din Masoneria românească şi o voi face în continuare, până când se va realiza: Ordinul din ţara noastră are nevoie stringentă de întinerirea mediei de vârstă.

Voi îmbrăţişa şi voi susţine cât voi putea un proiect naţional prin care tinerilor să li se ofere şansa unui grup de discuţie la nivel de masă rotundă. Sprijin şi voi sprijini astfel de iniţiative, însă numărul celor care fac ceva efectiv în acest sens este foarte scăzut. Nu este vorba de o chestiune financiară, este vorba de dorinţa de a face ceva pentru tineri şi de a le oferi ceva fără ca cei implicaţi (în iniţiativă) să aibe ceva financiar sau politic de câştigat.

Acesta este unul din principalele motive pentru care mă ţin departe şi ţin departe şi APMR de Marile Loji din România. Lipsa interesului liderilor din Ordinul românesc pentru tineri a atins cote foarte mari şi este împotriva firii Ordinului şi a unui Francmason în general.

Dacă noi, cei care revendicăm marile merite ale ţării noastre, nu suntem în stare să fim ceea ce ne place să credem că suntem, adică pepiniera viitorului, atunci cine altcineva poate să aibe acest rol esenţial în societatea noastră? Este o problema pe care o neglijăm de 20 de ani de zile şi probabil că acest lucru va continua.

Iar ei, tinerii, sau mai bine spus NOI, TINERII, căci şi eu sunt unul, ca şi mulţi alţi Fraţi aflaţi în funcţiile de conducere ale Ordinului pe diferite paliere şi în diferite Mari Loji din România, sunt şi putem fi un factor de coeziune din mai multe puncte de vedere.



Secretariatul General



7 februarie 2012


Dominique de Villepin se adresează Marelui Orient al Franţei

În cadrul programului lansat de Marele Orient al Fanţei, mai mulţi candidaţi pentru funcţia de preşedinte s-au adresat membrilor GOdF în cadrul unor Ţinute Albe închise.


Cu ajutorul Agenţiei de Presă Masonică din România vă prezentăm pentru început în fragment din discursul lui Dominique de Villepin, fost premier al Franţei. Fragmentul poate fi vizualizat pe APMRTV. De-a lungul timpului, până la alegerile din vară, Jurnalul Masonic a primit aprobarea Secretarului General al APMR de a publica fragmente din intervenţiile prezidenţialilor francezi, în exclusivitate pentru România.


luni, 6 februarie 2012

123 de ani de la naşterea Prinţesei Martha Bibescu - ambasadoarea Masoneriei române

luni, 6 februarie 2012
Martha Bibescu (28 ianuarie 1889, București - 28 noiembrie 1973, Paris) a fost romancieră, poetă, om politic și memorialistă. A fost fiica lui Ion Lahovary (ambasador al României la Paris și ministru de Externe) și al Smarandei (Emma) Mavrocordat. A fost soția prințului George Valentin Bibescu, Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România, cunoscută astăzi sub numele de Marea Lojă Naţională Unită din România.


Martha Lahovary făcea parte din cele mai vechi și mai ilustre familii românești de tradiție politică, diplomatică și culturală. Mama sa, Smaranda (Emma) Mavrocordat, era descendentă a familiei domnitorului Constantin Mavrocordat (fondatorul celei de-a doua Loji din România) din Moldova, iar tatăl ei, Ion N. Lahovary (francmason), a fost ministru al României la Paris, ministru de externe și președinte al Senatului României.

A fost educată la o mănăstire din Belgia, dar în spirit românesc. În 1905 se căsătoreşte cu Prinţul George Valentin Bibescu, devenind rudă cu Ana-Elisabeta Brâncoveanu, Ana contesa de Noailles (altă iniţiată în Masonerie) și Elena Văcărescu (una din fondatorii Societăţii Naţiunilor) şi înrudindu-se şi cu Împăratul Napoleon al III-lea Bonaparte (francmason).

În 1916, când România intră în Primul Război Mondial alături de Antantă, Martha preia conducerea unui spital de pentru răniţi în Bucureşti şi a jucat rolul informatorului secret pentru guvernul român aflat în exil la Iaşi.

Graţie relaţiei puternice de prietenie dintre Antoine Bibescu (cumnatul ei) şi Marcel Proust, Martha a avut nenumărate ocazii de a-l cunoaşte mai bine pe prozatorul francez. Astfel, în 1928 publică Au bal avec M. Proust.

După 1945 părăseşte România definitiv şi pleacă în Anglia, iar în 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă şi literatură franceză din Bruxelles, în locul contesei Ana de Noailles.
A trecut la Orientul Etern pe 28 noiembrie 1973 la Paris, exilată de opresiunea comunistă şi departe de Palatul Mogoşoaia, locul ei preferat. A fost înmormântată în cavoul familiei Bibescu din Paris, în cimitirul Père-Lachaise., alături de contesa Ana de Noailles.

Martha Bibescu a fost o reprezentantă foarte specială a Masoneriei române: descendentă a celor care au fondat Masoneria română, soţia Marelui Maestru al Marii Loji etc. Ea este descendenta lui Constantin Mavrocordat, fondatorul Lojii Moldova din Iaşi, în anul 1735, a doua Lojă de pe teritoriul României.

Palatul Marthei a găzduit Masoneria română în perioada în care a fost declarată ilegală în România şi ea a fost cea care a primit la palatul Mogoşoaia numeroasele delegaţii masonice internaţionale, inclusiv pe cea din Washington, condusă de Suveranul Mare Comandor John Henry Cowles.


duminică, 5 februarie 2012

Bucureşti | De 150 de ani capitala României şi capitala Masoneriei româneşti

duminică, 5 februarie 2012
Capitala ţării noastre sărbătoreşte anul acesta nu doar 553 de ani de la fondare, ci şi 150 de ani de când a devenit capitala României, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Momentul este marcat printr-o emisiune filatelică menită a comemora acest veac şi jumătate de reprezentativitate a României.


Bucureștiul este cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării noastre, fiind totodată şi centrul politic şi administrativ. Se numără printre primele 10 oraşe ale Uniunii Europene şi în primele 20 ale Europei ca mărime. Prima mențiune a Bucureştiului apare în 1459, fondatorul său istoric fiind nimeni altul decât Vald al III-lea Ţepes (ruinele Curţii Domneşti putând fi vizitate şi astăzi), nepotul lui Mircea cel Bătrân, iar în 1862 devine capitala României. În perioada interbelică oraşul era cunoscut sub denumirea de Micul Paris şi a reprezentat un oraş plin de activităţi culturale, de unde şi înflorirea sa ca oraş cosmopolit al Europei.


Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, Bucureștiul a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV.

Cu toate acestea, pe malurile râului Dâmboviței și ale Colentinei este atestată cultura paleolitică și neolitică. Până în 1800 î. Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele Dudești, Lacul Tei și Bucureștii-Noi de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului și până în anul 100 î. Hr., în timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Vodă, Popești-Leordeni și Popești-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele locuințe după retragerea aureliană din 273 d. Hr. sunt atestate în secolele III - XIII, până în Evul Mediu.

Așezarea este atestată documentar la 21 septembrie 1459 (dată la care se sărbătoresc şi Zilele Bucureştiului) într-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană.

În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul devine capitala Țării Românești, din ordin turcesc, pentru a avea o capitala in zona de campie si aproape de Dunare, mai usor de controlat in comparatie cu Targoviste. Din acel moment se si trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu (1661), se înființează prima instituție de învățământ superior, Academia Domnească (1694) și este construit Palatul Mogoșoaiei (Constantin Brâncoveanu, 1702), edificiu în care astăzi se află Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească. În 1704, ia ființă la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino Spitalul Colțea, care a fost avariat ulterior într-un incendiu și un cutremur și reconstruit în 1888.

În capitală se remarcă creșterea numărului meșteșugarilor, ce formau mai multe bresle (ale croitorilor, cizmarilor, cavafilor, cojocarilor, pânzarilor, șalvaragiilor, zăbunarilor etc). Bucureştiul a fost şi unul din primele oraşe în care au fost fondate Loji Masonice.

Oraşul a fost martor a mai multor evenimente ce au parcat istoria ţării, a Europei şi a lumii, fiind locul ales pentru semnarea mai multor tratate de pace:
  • 3 martie 1886 - Războiului între Serbia și Bulgaria
  • 10 august 1913 - Al II-lea Război Balcanic
  • 4 august 1916 - Tratatul de alianță între România și Antanta (Franța, Anglia, Rusia și Italia)

Capitala României este înfrăţită cu numeroare oraşe importante de pe întreg globul: Londra, Moscova, Atena, Atlanta, Beijing, Budapesta, Chișinău, Hanovra, Montréal, Sofia, Nicosia, Lagos şi São Paulo.

Fiind capitala ţării, la Bucureşti a fost ales şi locul pentru sediul central al primei Mari Loji din România şi al primului Suprem Consiliu. De-a lungul istoriei şi până astăzi, în Bucureşti au funcţionat nenumărate Temple în care lucrau zeci de Loji Masonice, aşa cum se întâmplă şi astăzi. Se estimează că peste 15.000 de Francmasoni au locuit, lucrat şi trecut prin capitala României din secolul al XVIII-lea şi până în prezent.


sâmbătă, 4 februarie 2012

Lumea văzută prin ochii Agenţiei de Presă Masonică din România (APMR)

sâmbătă, 4 februarie 2012
Întreaga săptămână APMR o va rezerva pentru a evidenţia activitatea sa naţională şi internaţională, celebrând astfel cei 3 ani de zile în care a activat în folosul Ordinului. Ne vom aminti de evenimentele promovate de APMR de-a lungul timpului, de evenimentele de caracter profan la care APMR a luat parte, de evenimentele ce au marcat în Masonerie ultimii trei ani şi multe alte lucruri.

Săptămâna APMR este dedicată nu doar nouă, ci şi tuturor celor care au fost alături de noi în activitatea noastră zilnică, este o săptămână dedicată celui care a marcat profund existenţa APMR, Secretarul General. Frăţia Sa va scrie un editorial despre sine, sub forma unei scrisori deschise şi adresate oricui doreşte a o citi fără măsuri de judecată masonică sau profană.


vineri, 3 februarie 2012

Declaraţia făcută de Secretarul General după şedinţa de consiliu din această seară

vineri, 3 februarie 2012
SeCTI a primit în această seară un comunicat din partea Secretariatului General al APMR în care este expusă poziţia Secretarului General cu privire la două evenimente recente, fără a le nominaliza în mod public.

"Nu sunt un adept al intervenţiilor publice de caracter privat şi nu am fost. Probabil că nici nu voi fi. Totuşi, sunt momente în anumite perioade în care am avut dorinţa de a putea face publice unele idei ori declaraţii care au fost în asentiment cu propria-mi voinţă dar, chiar şi aşa, politica de neutralitate a APMR nu mi-a permis-o.

Am refuzat mereu să discut teoriile conspirative, dar nu am renunţat niciodată să le ascult, căci un dialog şi comunicarea, în sine, începe mereu prin a-l/a-i asculta pe ceilalţi. Îmi place să cred că fiecare dintre noi doresc a-şi aduce aportul la bunăstarea celorlalţi. Îmi place să cred că intenţiile lor nu sunt meschine sau chiar dacă sunt tot în favoarea lor, măcar acţiunea să se poată propaga şi înspre binele celorlalţi. Îmi place să cred că am condus această instituţie cu aceeaşi putere şi dorinţă cu care mi-am croit singur drumul în viaţă şi-mi mai place să cred că... nu vremelnic lucrurile se vor schimba.

Pentru cei care au urmărit activitatea APMR în aceşti ultimi ani, pentru cei care au fost agreaţi de noi şi mai ales pentru cei cu care am lucrat în nenumărate proiecte publice şi de caracter privat, instituţional, toţi ştiu că am pus accentul pe discreţie, ordine şi disciplină, respect şi diplomaţie şi onoare. Restul ce derivă din acestea sunt simple părţi a ceea ce numesc profanii moralitate şi noi...

APMR a fost nevoită să se confrunte în ultimele două luni de zile cu reacţii neavenite, cuvinte folosite greşit, intenţii ce nu fac cinste mediului public şi o largă serie de documente care vin să ateste sau să conteste, după caz, diferitele evenimente pe care, după cum obişnuiesc, nu le voi nominaliza decât atunci când momentul va fi unul oportun pentru toţi.

Însă doresc a-mi exprima preocuparea cu privire la modul în care este jonglată informaţia, la modul în care intenţia capătă puterea acţiunii şi la modul în care cotidianul nu le permite unor persoane să deschidă ochii.

Cu privire la un caz aparte doresc a-mi manifesta aceeaşi preocupare, în cazul în care aceasta este una veridică. Cred că instituţiile care cunosc acest set de corespondenţe au analizat deja situaţia şi cred că vor acţiona în consecinţă cu omologii lor din ţara noastră parteneră. Este doar un semnal pe care doresc să-l evidenţiez, noi urmând a ne face treaba în continuare, monitorizând acest eveniment.

Revenind la mesajul principal, doresc să menţionez faptul că voi reveni mereu şi voi face referire la declaraţia din 12 decembrie 2011. Cred că tot ceea ce pot declara anul acesta se regăseşte perfect acolo. Spuneam la acea vreme că 2012 va fi anul schimbărilor naturale sau forţate. Nu este o părere personală sau doar o declaraţie a Secretarului General. Este un lucru constatat în rapoartele interne.

Lumea se schimbă, şi noi o facem în ritm cu ea, spuneam în aceeaşi declaraţie, fără a uita să menţionez un lucru fundamental pentru toată lumea: cu un număr tot mai scăzut al factorului demografic principal, omul, România începe să piardă din puterea de reprezentativitate. Astăzi cifrele oficiale o dovedesc.

Prin urmare, putem considera începutul celei de-a doua decade a acestui secol ca fiind unul al schimbărilor, dar nu şi unul al dialogului.

Declaraţiile mele în calitate de Secretar General probabil că se vor rezuma anul acesta la a face referire la declaraţia din 12.12.2011 şi nimic mai mult. Am încrederea că ordinea şi disciplina vor îndrepta lucrurile şi că ceea ce ne aşteaptă în acest an, ca început a ceea ce va urma, să fie acceptat şi conştientizat la nivel personal de fiecare în parte fără a produce convulsii ce pot duce la perturbarea ordinii care va reacţiona necontenit".


 
◄Design by Pocket Distributed by Deluxe Templates